“Dacă ești frustrat că nu reușești să faci sau să duci la îndeplinire anumite obiective sau dorințe, dacă nu reușești să ieși din relații abuzive sau dacă toate relațiile tale au însemnat suferință, dacă îți pierzi timpul când de fapt ai vrea să faci altceva, sau dacă vrei să slăbești și nu reușești indiferent de ce dietă ai ține, citește ce-ți scriu mai jos.

 

Totul ține de modul în care ai fost educat să-ți stabilești și menții limitele.

 

Recitește fraza de mai sus.

 

𝐄𝐱𝐢𝐬𝐭𝐚̆ 𝟔 𝐭𝐢𝐩𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐢𝐦𝐢𝐭𝐞:

 

𝐅𝐢𝐳𝐢𝐜𝐞 ( spațiul personal & atingerile)

𝐒𝐞𝐱𝐮𝐚𝐥𝐞 ( atingerile, comentariile cu tentă sexuală sau acte sexuale)

𝐈𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐮𝐚𝐥𝐞 (Gânduri și idei)

𝐄𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞 ( emoțiile și exprimarea lor)

𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥𝐞 ( bunurile materiale pe care le deții)

𝐓𝐢𝐦𝐩𝐮𝐥 ( cum îți faci tu ție managementul timpului, cum le permiți altora să-ți folosească timpul, favorurile și cum îți structurezi timpul liber)

 

Dacă ar fi să spun într-un singur cuvânt care este rădăcina problemelor adultului acela ar fi: LIMITE.

 

Când limitele ne sunt încălcate, e OBLIGATORIU să avem o conversație despre ce s-a întâmplat și te-a făcut asta să te simți. Însă, așa cum știm, pe ceilalți nu-i putem decât influența, nu și schimba, deci de fiecare dată este important ca noi să știm CE ACȚIUNI VOM LUA dacă celălalt va încălca din nou limita.

 

Am spus și o repet, celălalt nu este responsabil dacă încalcă o limită pe care n-o știe, însă este responsabil dacă o încalcă în cunoștință de cauză.

 

Fiecare om are propria sa limită. Dacă de exemplu tu nu dorești să vină cineva peste tine când îți faci o cafea, aceea este o limită personală și dacă iubitul/ iubita îți spune că este o tâmpenie asta în timp ce-i spui că nu te simți în siguranță sau orice emoție simți și TE IA ÎN BRAȚE ( doar e iubitul tău/ iubita ta), ei bine, ți se încalcă 3 limite, cea fizică, cea intelectuală și cea emoțională. Surprinzător, nu? Cele mai dese încălcări de limite se întâmplă în familie și s-au întâmplat în familia din care provii.

 

Cum încep ele? Păi a nu lăsa copilul să se joace liber, a-i da indicații, ai încorseta mișcările libere, explorarea ( limite fizice, emoționale și materiale în situația în care există o jucărie). Copilul înțelege că ceilalți pot intra în spațiul său, că emoțiile sunt greșite ( de ce plângi?!) și că bunurile lui sunt ale tuturor și uite cum învață SĂ NU SPUNĂ NU. Așa ajunge un adult să nu știe cum să mai spună nu, de fapt să identifice unde trebuie să spună și când. Apoi apar situațiile la business în care devine copleșit de atribuții și nu știe să zică NU, stop.

 

A fi pupat de un alt adult indiferent de nevoia copilului sau de un alt copil deși își exprimă clar nevoia de a nu fi atins. (aici copilul care pleacă la drum foarte conștient de corpul său, ajunge să nu mai știe care-i sunt limitele și înțelege că n-are rost să mai spună deoarece nu e băgat în seamă).

 

În cele intelectuale intră împărtășirea lucrurilor de adult cu copiii mici. De foarte multe ori părinții, în neștiința lor, împart informații care n-ar trebui să fie în realitatea copilului. Știi, maica-ta/ taica-tu m-a înșelat/ bea/ fură bani etc. Ia gândește-te câte lucruri neadecvate vârstei ai aflat tu.

 

Dar cum arată ele, ce înseamnă violarea lor și moduri de a le descoperi și cere celorlalți le dezbat pe larg programul 1 la 1 dedicat celor care vor cu adevărat să-și găsească fericirea în cuplu.

 

Știai că ai atâtea moduri de a-ți stabili limitele? Ți le stabilești tu ție în primul rând?” de consilier relațional Laura Gheorghică